ACADEMIA DE STIINTE AGRICOLE SI SILVICE

“GHEORGHE IONESCU SISESTI”

 

CENTRUL DE CERCETARE – DEZVOLTARE PENTRU

CULTURA PLANTELOR PE NISIPURI DĂBULENI

SIMPOZION

Îmbunătăţirea ofertei de producţie a agroecosistemelor  pe  psamosoluri pentru creşterea gradului de securitate alimentară şi de calitate a produselor agricole primare

11 iulie 2013

Pe 11 iulie 2013 SCDCPN Dabuleni a organizat simpozionul : „Îmbunătăţirea ofertei de producţie a agroecosistemelor  pe  psamosoluri pentru creşterea gradului de securitate alimentară şi de calitate a produselor agricole primare”

La manifestare au participat reprezentanţi ai Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu Şişeşti” , Consiliului Judeţean Dolj, A.N.I.F. Dolj, A.P.I.A. Dolj, institute şi staţiuni de cercetare din ţară,  autorităţi publice locale ,precum şi o serie de fermieri şi grupuri de producători din zona solurilor nisipoase.

S-au prezentat un număr de 6 lucrări care au vizat îmbunătăţirea ofertei de producţie  a agroecosistemelor pe psamosoluri.

Scopul acestei manifestări a fost acela de a oferi fermierilor idei de proiecte  care sa determine exploatarea rationala a zonei de influenta ……………….

 

Program

9.30-10.00 – Primirea participanţilor

10.00-12.00-  I PREZENTAREA REFERATELOR

 

             1. Soiuri de grâu şi triticale pretabile valorificării condiţiilor eco- pedologice specific                       solurilor nisipoase.                

Autori: Drăgici Iulian, Reta Drăghici , Mihaela Croitoru.

            2. Soiuri autohtone de plante legumicole recomandate pentru zona solurilor nisipoase         din sudul Olteniei.                                                                                               

Autori: Ciuciuc Elena, Toma V., Pintilie I.,Mihaela Croitoru, Martieta Ploae.

3. Batatul (cartoful dulce) – O cultură de perspectivă pentru valorificarea solurilor             nisipoase.

Autori: Diaconu Aurelia, Reta Drăghici, Ploae Marieta, Croitoru Mihaela

4. Comportarea  soiurilor de căpşun Joly şi Clery pe solurile nisipoase de la Dăbuleni.

Autori: Toma Vasile, Aurelia Diaconu, Milica Dima

 

5. Eficienţa măsurilor de refacere a pomilor fructiferi afectaţi de gerul din iarna anului             2012.

Autori: Durău Anica, Mihaela Croitoru.

 

6. Rezultate preliminarii privind comportarea în colecţia ampelografică a unui nou                                    sortiment cu struguri de masă

Autor : Răţoi Iulian , Mihaela Croitoru.

 

12.00-13.30- II . VIZITAREA CAMPURILOR EXPERIMENTALE SI A LOTURILOR                                DEMONSTRATIVE

 

13.30-16.00 –  Concluzii

 

DATE CLIMATICE ȘI CARACTERIZAREA AGROCHIMICĂ A SOLULUI

 I.1 Caracterizarea climatică  în anul agricol 2012-2013

Din punct de vedere climatic zona psamosolurilor din sudul Olteniei este încadrată în provincia climatică Cfax (după Kopen), având un pronunţat caracter temperat continental, cu uşoară influenţă mediteraneană, caracterizată printr-o accentuată uscăciune în lunile iulie – septembrie şi un surplus de precipitaţii în lunile mai şi iunie.

Anul agricol 2011-2012 a fost un an caracterizat de condiții climatice deosebite atît în perioada de iarnă cît și în perioada de vară.

În tabelul 1 sunt prezentate principalele elemente meteorologice care caracterizează  zona cu psamosoluri din sudul Olteniei din punct de vedere climatic, în anul agricol 2012-2013, înregistrate  la staţia meteo a CCDCPN Dăbuleni.

Temperatura medie lunară a fost cuprinsă între -1,1 0C în luna ianuarie  2013 şi 20,0 0C în în luna mai 2013. Maxima absolută de 32,5 0C s-a înregistrat în luna mai 2013, iar minima absolută de  – 18,1 0C s-a înregistrat  în  luna decembrie 2012. Temperaturi peste 30 0C au fost înregistrate atât  în lunile de toamnă septembrie şi octombrie 2012, cât  şi în lunile de primăvară, aprilie şi mai. Anul agricol 2012-2013 a început pe fondul secetei puternice din lunile de vară 2013, care a continuat şi în lunile de toamnă şi chiar de iarnă. Stratul de zăpadă nu a depăşit 30 cm, iar precipitaţiile înregistrate sub formă de ploaie au fost sub suma multianuală. (Tabelul 1).

Dacă în luna martie şi în prima decadă a lunii aprilie au fost înregistrate precipitaţii în sumă de 85,2 mm ( precipitaţii care nu au fost suficiente pentru a aduce la valori normale umiditatea din sol), din a II-a decadă a lunii aprilie s-a instalat din nou o  perioadă de secetă , iar temperatura aerului a depăşit pragul de 30 0C.

Aceste temperaturi foarte ridicate au condus la instalarea fenomenului de arşiţă care a influenţat creșterea și dezvoltarea plantelor.

Precipitaţiile sub aspectul capacităţii şi repartiţiei lor în timpul perioadei de vegetaţie, influenţează reuşita unei culturi prin insuficienţa sau excesul de apă din sol sau atmosferă.

Umiditatea relativă a aerului, în această zonă a prezentat  valori ce oscilează între 58,5 % în luna septembrie  2012 şi 92,61 % în luna ianuarie 2013, cu valori în continuă scădere în lunile martie, aprilie şi mai, perioadă în care temperatura aerului a crescut mereu, iar cantitatea de precipitaţii a scăzut.

Analiza resurselor termice şi hidrice au pus în evidenţă o tendinţă de accentuare a secetei în ultimele două decenii, cu efecte nefavorabile asupra agriculturii din sudul Olteniei.

Rezultatele de cercetare obţinute în condiţii de neirigare, arată că obţinerea de producţii la majoritatea plantelor cultivate pe psamosoluri este nesigură, aceasta fiind dependentă de cantitatea de precipitaţii căzute şi de distribuţia acestora în timp. Pe psamosoluri perioadele de secetă apar la intervale mai scurte de timp, în comparaţie cu celelalte tipuri de sol.(Nicolescu M. Şi colab,2008).

Desfăşurarea normală a proceselor fiziologice şi biochimice, în esenţă creşterea şi dezvoltarea plantelor, nu poate avea loc decât în prezenţa unei anumite cantităţi de apă. Din totalitatea substanţelor care intră în componenţa corpului plantelor, apa este elementul predominant. Astfel se explică de ce reușita unei culturi  este strâns legată de prezenţa apei care poate deveni un factor limitativ mai ale dacă se ţine seama  că în condiţii normale, existenţa acesteia depinde în totalitate de regimul precipitaţiilor dintr-o zonă. Pentru majoritatea plantelor este necesară o aprovizionare cu apă a solului la nivelul de 70 – 80 % din capacitatea de câmp pentru apă şi o umiditate relativă aerului nu cu mult sub 75%.

Umiditatea relativă prea scăzută are  efecte nefavorabile asupra plantelor: intensifică transpiraţia plantelor, cu apariţia fenomenelor de ofilire, afectează producţia cantitativ şi calitativ. Umiditatea relativă a aerului determină o fotosinteză intensă atunci când se găseşte la valori cuprinse între 70-90% şi provoacă o scădere considerabilă a proceselor fotosintetice la valori de 35- 40%, întâlnite pe timp de arşiţă la orele de prânz (Milică C.I., şi colab , 1982).

Având în vedere aceste aspecte, dirijarea umidităţii relative a aerului în funcţie de cerinţele plantelor este foarte necesară.(Nanu Şt., Toma V., 2005).

Pe psamosolurile din sudul Olteniei, dinamica precipitaţiilor anuale înregistrează oscilaţii mai mari decât dinamica temperaturii, deosebirea dintre ele apărând mai pregnantă în partea a II-a a verii când temperaturile ridicate sunt însoţite de precipitaţii foarte slabe.  Se înregistrează un deficit de umiditate în sol şi aer, deficit care creşte proporţional cu scăderea cantitativă a precipitaţiilor. Din acest motiv la majoritatea speciilor de plante cultivate în zonă  este necesară  aplicarea raţională a irigaţiilor.

Caracterizarea climatică a anului agricol  2012-2013

 

Elementul climatic/ Luna IX X XI XII I II III IV V
Temperatura medie (C0) 19,9 15,8 6,7 2,3 -1,1 5,1 5,6 14,3 20
Temperatura minimă (C0) 4,4 -2 -2 -18,1 -13,1 -1,6 -3,5 3,1 6,7
Temperatura maximă (C0) 32 32,2 20,5 12,6 12,4 13,3 23,1 32,2 32,5
Precipitaţii (mm) 8 30,6 31,7 25,4 3,4 4,7 46,4 38,6 61
Umiditatea relativă a aerului (%) 58,5 71,4 91,6 91,2 92,6 89,9 86 77,3 71

 

T. medie multianuală 1956-2011 17.7 11.4 5.4 0.4 -1.36 0.67 5.62 11.7 16.7
Precipitaţii

Media multianuală 1956-2011

45.5 39.4 40.8 50.4 32.7 33.5 35.6 45.5 60.6

 I.2 Caracterizarea stării de aprovizionare a solului  din câmpul experimental

 Plantele de cartof prezintă un consum mediu de substanţe minerale, dar intens pe tot parcursul perioadei de vegetaţie, favorizat de adâncimea şi puterea sistemului radicular.

În scopul determinării stării de aprovizionare în elemente nutritive a solului pe care s-au amplasat experienţele au fost recoltate probe de sol pe adâncimea 0-20 şi 20-40 cm, din diferite puncte ale câmpului experimental. Probele au fost înregistrate şi condiţionate în laborator, din care au fost efectuate următoarele determinări:

  • azotul total – metoda Kjeldahl;
  • fosfor extractibil (P-AL) – metoda Egner – Riem Domingo, prin care fosfaţii se extrag din proba de sol cu o soluţie de acetat – lactat de amoniu la pH – 5,75 , iar anionul fosfat extras se determină colorimetric ca – albastru de molibden;
  • potasiu schimbabil(K-AL) – metoda Egner – Riem Domingo prin care ionii de hidrogen şi amoniu ai soluţiei de extracţie înlocuiesc prin schimb ionii de potasiu în formă schimbabilă din proba de sol care sunt trecuţi astfel în soluţie. Dozarea potasiului în soluţia astfel obţinută se face prin fotometrie de emisie în flacără.
  • carbon organic – metoda oxidării umede şi dozării titrimetrice (după Walkley – Blak în modificarea Gogoaşă);
  • pH- ul solului, metoda potenţiometrică.

Compoziţia chimică a solului este prezentată în tabelul 1.

Tabel 1

Compoziţia chimică a solului,  sub cultura de cartof pe solurile nisipoase din sudul Olteniei

 

Adâncimea

cm

Azot total

%

Fosfor extractibil

ppm

Potasiu schimbabil

ppm

Carbon organic

%

pH

în apă

0 – 20 0,07 83 62 0,32 6,74
20 – 40 0,04 76 57 0,31 6,69

 

Rezultatele obţinute scot în evidenţă o neuniformitate a solului, specifică solurilor nisipoase. Conţinutul de azot a fost cuprins între 0,04 % şi 0,07%, valori care indică o stare de aprovizionare a solului redusă, după datele din literatura de specialitate (tabelul 2).

Azotul este principalul element care intră în compoziţia ţesuturilor plantei a aminoacizilor, alcaloizilor şi a clorofilei. Fără azot planta nu poate să crească deoarece el intră în structura proteinelor fără de care ţesuturile plantei nu se pot forma. În lipsa azotului sau a aprovizionării deficitare cu acest element, plantele rămân mici, au o suprafaţă foliară redusă şi deci şi o capacitate de asimilaţie mică. Experienţele efectuate pe solurile nisipoase, unde azotul se găseşte în cantităţi foarte mici, evidenţiază că dintre cele trei elemente indispensabile oricărei plante (azot, fosfor, potasiu), azotul deţine locul principal, nu numai în ceea ce priveşte creşterea masei vegetative ci şi a producţiei. Influenţa azotului asupra creşterii producţiei de cartof  se manifestă indirect, prin  sporirea suprafeţei foliare a plantei şi prin formarea unui sistem radicular mai activ, şi direct, întrucât azotul determină formarea în plantă a formelor de transport a glucidelor, care se deplasează apoi în fructe.

Tabel 2

Caracterizarea stării de aprovizionare a solului cu principalele macroelemente si materie organică( după Davidescu D., 1981 şi ICPA, 1980)

Starea de aprovizionare Azot total

%

Fosfor extractibil

(P-AL)

ppm

Potasiu schimbabil

(K-AL)

ppm

Carbon organic

%

redusă <0,10 8,1 – 18 <66 <0,58
mijlocie 0,11 – 0,15 18,1 – 36 66,1 – 132 0,59 – 1,16
normală 0,16 – 0,20 36,1 – 72 132,1 – 200 1,17 – 2,32
foarte bună 0,21 – 0,30 72,1 – 144 200,1 – 400 2,33 – 4,64
foarte ridicată >0,30 >144 >400

 1. SOIURI DE GRÂU ŞI TRITICALE PRETABILE VALOROFICĂRII CONDIŢIILOR ECOPEDOLOGICE SPECIFICE SOLURILOR NISIPOASE

Autori: Drăghici Iulian, Reta Drăghici, Mihaela Croitoru

 

            Obiectivele cercetărilor

Obiectivul principal al cercetarilor îl constituie reorientarea în valorificarea solurilor nisipoase către noi specii de plante care, prin rezultetele obţinute, să atenueze efectele negative ale schimbărilor climatice.

Producţia culturilor de grâu şi triticale pe solurile nisipoase este influenţată de o serie de factori tehnologici cum ar fi: soiul, calitatea seminţei, tehnologia şi aplicată. Condiţiile de stres termic şi hidric reprezintă însă factorul limitativ al obţinerii unor producţii ridicate, sigure şi stabile din punct de vedere economic.

In acest sens, s-au luat in studiu pe solurile nisipoase 15 genotipuri de grau si 15 genotipuri de triticale  experimentate in cadrul unor culturi comparative de concurs, cu scopul  de a pune in evidenţă pe cele pretabile valorificării economice a condiţiilor ecopedologice specifice solurilor nisipoase.

Determinările experimentale efectuate la grâu şi triticale au scos în evidenţă o talie la soiurile de grâu cuprinsă între 68-84 cm, o lungime a spicelor de 9-12 cm, număr de boabe în spic 36-42, MH – 73-76,6 kg şi MMB 32,9-44,9 g. La triticale talia plantelor s fost cuprinsă între 75-100 cm, lungimea spicului între 9,5-12,5 cm, numărul de boabe în spic între 42-50, MH 67-71,4 kg şi MMB 43,1-56,8 g.

Sub aspectul calităţii, cel mai ridicat conţinut în proteină s-a înregistrat la soiurile Flamura 85, Pitar, Otilia (15,9-16,9%) la grâu şi 14,3-15,5% la soiurile de triticale Matroz şi Plai. Analizele de calitate au scos în evidenţă şi o calitate foarte bună a glutenului, durităţii, indicelui Zelenny şi indicelui de cădere atât la grâu, cât şi la triticale.

Sub aspectul producţiilor de boabe obţinute la grâu în perioada 2009-2012, s-au evidenţiat soiurile Glosa – 3616 kg/ha, Boema – 3581 kg/ha, Miranda – 3472 kg/ha, Briana – 3464 kg/ha şi Flamura 85 – 3332 kg/ha.

La triticale, cea mai bună comportare sub aspectul producţiilor au avut-o soiurile Haiduc – 4719 kg/ha, Cascador – 4684 kg/ha, Stil – 4608 kg/ha, Matroz – 4511 kg/ha. În general la triticale cu excepţia soiului TF 2 care a realizat 3921 kg/ha, toate celelalte soiuri au obţinut peste 4000 kg/ha.

Analiza economică a rezultatelor obţinute la grâu şi triticale în condiţiile solurilor nisipoase,  a arătat      că în cazul grâului doar 6 soiuri din cele 15 luate în studiu au realizat o rată a profitului supraunitară 1,4-10,1%. În schimb, la triticale, rata profitului înregistrată a fost cuprinsă între 19,4-43,6%.

Concluzii

  1. Pe solurile nisipoase, grâul reuşeste să realizeze producţii satisfăcătoare doar în condiţii de fertilitate naturală mai ridicată (peste 1% humus), fără a se pune problema unor productii performante, ci doar a unor productii de subzistenţă.
  2. Cele mai mari producţii s-au înregistrat la soiurile Glosa (3616 kg/ha), Boema (3581 kg/ha), Miranda (3472 kg/ha), Briana (3464 kg/ha) si Flamura 85 (3332 kg/ha).
  3. Aceste soiuri au fost şi singurele di sortimentul luat în studiu la care rata profitului a fost supraunitară.
  4. În aceleaşi condiţii de cultură triticalele au realizat producţii mult mai mari decît grâul, fiind cuprinse între 4147 – 4719 kg/ha, singurul soi cu o producţie de sub 4000 kg/ha fiind TF 2 (3921 kg/ha).

2.SOIURI AUTOHTONE DE PLANTE LEGUMICOLE RECOMANDATE PENTRU ZONA SOLURILOR NISIPOASE DIN SUDUL OLTENIEI

Autori: Elena Ciuciuc,

Pintilie I., Toma V.,

Marieta Ploae,Mihaela Croitoru

Din punct de vedere al pretenţiilor faţă de temperatură, zona solurilor nisipoase poate fi considerată foarte favorabilă pentru majoritatea speciilor legumicole, totuşi în lunile iulie şi august se înregistrează un excedent termic  cu efecte nefavorabile asupra creşterii şi dezvoltării plantelor ceea ce limitează numărul de specii.

În cadrul CCDCPN Dăbuleni a fost studiată comportarea a 18 specii de plante legumicole remarcându-se prin mărimea şi calitatea producţiei speciile: tomate, ardei, pătlăgele vinete, ceapă, morcov, pepeni galbeni, pepeni verzi, culturile timpurii de castraveţi şi fasole pentru păstăi. Un factor esenţial în cadrul tehnologiei îl reprezintă soiul care prin zestrea genetică poate imprima resistenţă la stresul termic şi hidric şi implicit adaptabilitate la condiţiile zonale. În condiţiile pieţii concurenţiale, comercializarea unor soiuri de provenienţă străină a luat amploare fiind cultivate de către producătorii agricoli din zonă cu riscul neadaptabilităţii acestora la condiţiile specifice de climă şi sol la care se adaugă preţul  de achiziţie destul de ridicat. Prin materialul prezentat ne propunem să readucem în atenţia cultivatorilor de legume  soiurile autohtone de plante legumicole capabile să valorifice condiţiile specifice zonei.

La cultura de tomate a fost studiată comportarea unor soiuri create la SCDL Buzău (Buzău 4, Buzău 22, Buzău 47, Kristinica, Darsirius şi Maratonus) şi creaţii ale ICDLF Vidra ( Pontica şi Viorica). S-au remarcat printr-o valorificare superioară a condiţiilor specifice anului 2012 materializată prin producţiile realizate soiurile: Darsirius (45,7 t/ha), Maratonus (43,5 t/ha) şi Kristinica (41,2 t/ha).

La cultira de ardei gras au fost testate soiurile : Arum, Buzău 10, Galben superior, Karola şi Ducu. S-au remarcat atât prin timpurietate cât şi prin cantitatea producţiei soiurile Buzău 10 (32,8 t/ha) şi Galben superior (32,2 t/ha).

Cultivarele testate la cultura de pătlăgele au avut o bună comportare. caracteriaticile fructelor fiind apropiate de cele din descrierea ofială a fiecărui cultivar. S-au remarcat prin timpurietate soiurile Contesa şi Daniela, iar prin nivelul producţiei Luiza (46,8 t/ha) şi daniela (45 t/ha).

            Soiurile de pepeni verzi create la CCDCPN Dăbuleni realizeaza rezultate de producţie deosebite chiar şi în ani mai puţini favorabili producţiile obţinute în anul 2012 fiind de 61,4 t/ha la soiul De Dăbuleni, 63,5 t/ha la Dulce de Dăbuleni şi 78,3 t/ha la soiul Oltenia.

 

3.BATATUL (CARTOFUL DULCE) – O CULTURA DE PERSPECTIVA PENTRU VALORIFICAREA  SOLURILOR NISIPOASE

 Autori:  Aurelia Diaconu,  Reta Draghici 

Extinderea zonelor aride cu accente vizibile de deşertificare determină orientarea în valorificarea solurilor nisipoase către noi specii de plante si stabilirea tehnologiei de cultivare a acestora, in scopul diminuarii efectelor negative ale schimbarilor climatice.

In acest sens, in cadrul Protocolului de Cooperare Bilaterală încheiat între Universitatea Naţională Kyungpook (KNU)  din Coreea de Sud şi Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice “Gheorghe Ionescu Sişeşti” Bucureşti, in perioada 2012 -2013au fost iniţiate cercetări la Centrul de Cercetare Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri Dăbuleni privind testarea unor genotipuri coreene de batat (Ipomea batatas), folosind diferite metode de plantare.

Experientele a fost amplasate pe un sol nisipos cu fertilitate naturala redusa (0,45-0,7% humus) si un pH (H2O) =5,9-6,8. Variantele luate in studiu sunt redate in tabelul urmator:

2012 2013
A. Metoda plantare B. Soi  A. Epoca de    plantare  B. Metoda de plantare C. Soi
a1 – mulcit b1 – Pum   a1 –30 mai   b1 – mulci PE fumuriu + irigare prin picurare  c1 – Pumpkin
a2 – nemulcit b2 – Hwang   a2 – 20 iunie   b2 – modelat  mulci PE transparent + irigare prin picurare  c2 – Chestnut

 

b3 – Bam   a3 –05 iulie   b3 – bilonat, mulci PE transparent + irigare prin aspersiune

 

In anul 2012 au fost plantati in camp lastari inradacinati in Coreea, iar in anul 2013 lastarii au fost obtinuti in conditii de sera la CCDCPN Dabuleni, din tuberculi oferiti in baza protocolului de colaborare de partenerul din Coreea.

Rezultatele obtinute in anul 2012 la cultura de batat subliniaza valorificarea cu bune rezultate , in functie de genotip, a conditiilor ecopedologice ale solurilor nisipoase, in functie de genotip. Observaţiile efectuate la 17 zile de la  plantarea batatului in camp, evidenţiază un procent de prindere cuprins între 39-100%, variabilitate dată în mod semnificativ de genotip. Genotipurile Pum şi Hwang au înregistrat procent maxim de prindere, comparativ cu  genotipul Bam, la care procentul de prindere al plantei a fost de 39-63%. Plantat la inceputul lunii mai, batatul ajunge la maturitate in cca 130-150 zile (20 septembrie-10 octombrie). Determinarile fiziologice, realizate in faza de definitivare a cresterii lastarilor, evidentiaza valori maxime ale fotosintezei in varianta protejata. Rata fotosintezei a înregistrat un maxim de  30,21  μmol CO2 m-2s-1  la ora 9, când la suprafaţa frunzei s-a  înregistrat o temperatură de  33,6-34,8°C şi o  radiaţie activă în fotosinteză = 1204-1400 μmol. In conditiile anului 2012 soiul de batat Pum a inregistrat o productie de 20427 kg/ha in varianta cu mulci.

La tuberculii de batat a fost determinată o cantitate mare de substanță uscată solubilă, care a fost cuprinsă între 11,3% la soiul Pum în cultură nemulcită și 13,6% la soiul Hwang în cultură mulcită. În variantele mulcite s-a acumulat o cantitate mai mare de substanță uscată solubilă. Aciditate tuberculilor a fost foarte scăzută 0,23-0,26%, fără a fi  influențată de metoda de cultivare. Cantitatea de glucide din tuberculii a fost foarte mare. Cele mai bune rezultate s-au obținut la genotipurile Pum și Hwang în cultură mulcită (10,12% și respectiv 11,2%). Tuberculii de batat conțin și o cantitate mare de vitamina C. Genotipul Bam a prezentat cel mare conținut de vitamina C (18,48mg).

In anul 2013 tuberculii de batat au fost primiti din Coreea pe data de 19 aprilie, cand au fost plantati in sera, pe  substrat modelat sub tunel. Primii lastari au fost recoltati in data de 29 mai, fiind plantati a 2-a zi in camp (epoca I), dupa care s-au asigurat conditii de obtinere a lastarilor pentru inca 2 etape (19 iunie si 4 iulie), care la fel au fost plantati a doua zi in camp pentru realizarea epocilor II si III de plantare.

Observatiile privind procentul de prindere a lastarilor, evidentiaza diferentieri semnificative in functie de epoca de plantare si in functie de metoda de protejare. Cel mai mare procent de prindere alastarilor  (97%) s-a inregistrat la plantarea batatului pe data de 30 mai, in varianta protejata cu mulci PE fumuriu+irigare prin picurare. Ele doua soiuri de batat (Pumpkin si Chestnut) experimentate in anul 2013 au inregistrat un procent mediu de prindere a lastarilor plantati  de 92-94%.

  1. COMPORTAREASOIURILOR DE CĂPŞUN JOLY ŞI CLERY PE SOLURILE NISIPOASE DE LA DĂBULENI

Autori: Toma vasile, Diaconu Aurelia, Dima Milica

Căpsunul este o specie pomicolă care prezintă  interes economic  deosebit datorită potentialului mare de productie, calitătii fructelor. Alături de cirese, căpsunile sunt primele fructe care apar pe piată, datorită maturitătii timpurii a fructelor. Ele se consuma mai mult in stare proaspată, dar si prelucrată sub formă de dulceturi, gemuri, jeleuri, siropuri, sucuri etc.

Este o specie foarte precoce, realizand productii chiar in primul an de la plantare, dacă stolonii au fost plantaţi in luna iulie sau august. Se poate cultiva atât in câmp, cât si in sere si mai ales in solarii.

In prezent, dintre speciile pomicole, cultura capsunului reprezinta una dintre cele mai rentabile si mai eficiente culturi in conditiile unei cultivari corespunzatoare.

Căpşunii se pot cultiva în majoritatea zonelor din România şi preferă solurile mai uşoare care să nu fie afectate de exces de umiditate, sărăturate sau foarte acide.

Zona solurilor nisipoase din sudul Olteniei asigură condiţii favorabile pentru a obţine producţii mari şi foarte timpurii la cultura căpşunului.

În anul 2012 la CCDCPN Dăbuleni s-a înfiinţat o experienţă în care s-a urmărit comportarea a două soiuri de căpşun, Joly şi Clery.

S-a remarcat soiul Clery prin producţia de 21,1 t/ha, la care recoltarea a început pe 14 mai şi care realizează până la 30 mai 91,8% din producţia totală. Fructele au greutatea medie de 21,5 g, aspect comercial şi calităţi organoleptice foarte bune.

Soiul Joly este mai tardiv decât soiul Clery si a realizat producţia de 15,3 t/ha. S-a evidenţiat prin greutatea fructelor (34,5 g) si calitatea comercială a producţiei, realizând un preţ de valorificare mai mare.

Cultura căpşunului pe teren bilonat şi mulcit cu folie de PE, în condiţii de fertirigare este foarte rentabilă, profitul fiind  de  51 325 lei/ha, cu o rată a profitului de 94,6% pentru soiul Clery şi de 43 459 lei/ha, cu o rată a profitului de 89,7% la soiul Joly

5.EFICIENTA  MASURILOR  DE  REFACERE  A POMILOR  FRUCTIFERI  AFECTATI  DE  GERURILE  DIN IARNA  ANULUI  2012.

                                                                                    Autori: Anica Durau, Mihaela Croitoru

Referatul prezintă o informare cu privire la  eficienta masurilor de refacere a pomilor fructiferi  afectati de temperaturile scazute din iarna anului 2012 inregistrate în câmpul de cercetare al CCDCPN Dăbuleni.

Pagubele produse  de temperaturile minime scăzute inregistrate  in cimpul experimental  in iarna anului 2012  nu s-au rezumat doar la mugurii de rod ci şi mugurii vegetativi  chiar lemnul multianual si pieirea prematura a pomilor tineri.

S-a trecut la analizarea plantatiei de piersic pe rod ,specia cea mai afectata de ger, s-au stabilit si efectuat  urmatoarele variante de taiere de regenarare  dupa cum urmeaza:

1-taierea trunchiului la 20 cm de la nivelul solului,

2-taierea trunchiului la nivelul insertiei ramurilor de schelet,

3- taierea ramurilor de schelet in ciot de 5-10cm.

In  cursul perioadei de vegetatie a anului 2012  din fiecare varianta de taiere efectuata s-a observat ca  a pornit cite un lastar care a fost sustinut de vechiul trunchi.

La  taierile  din februarie 2013 din acest lastar s-a proiectat un nou trunchi si ramurile de schelet.In  primavara anului 2013   acesta a inflorit si chiar a produs fructe. Au fost efectuate la acesti  pomi masuratori biometrice, si cresterile vegatative,si s-a constatat ca acestea au fost cuprinse intre 3- 4,5  cm diametru tunchiului, cresterile lastarilor cuprinse intre74-128 cm si 2,4-3m inaltimea pomului .     In concluzie  aceste taieri de regenerare sunt eficiente in plantatiile pomicole afectate de ger, deoarece se obtine un nou pom in anul al doilea si chiar cu fructe ,spre deosebire de plantarea unui nou pom care necesita o investitie mai mare  si intra pe rod la 3-4 ani de la plantare.

6.REZULTATE PRELIMINARII PRIVIND COMPORTAREA ÎN COLECŢIA AMPELOGRAFICĂ A UNUI NOU SORTIMENT CU STRUGURI DE MASĂ

 Autori: Răţoi  I,  Mihaela Croitoru

             Soiuri studiate:

 Silvania, Timpuriu de Cluj, Muscat de Hamburg Cl. 4 Pt.,   Napoca,  Tamina, Someşan, Splendid, Victoria, Prima Cl. 1022, Coarnă neagră selecţionată, Muscat de Hamburg Cl. 202, Transilvania.

           In  anul I de la plantare la soiul Transilvania toate viţele plantate s-au dezvoltat normal. La celelalte soiuri pierderile de viţe au fost între 1 şi 9,  ceea ce reprezintă 2,5% la soiul Coarnă neagră selecţionată şi soiul Muscat Hamburg Cl. 202, şi 25% la soiul  Someşan. Din punct de vedere al vigorii s-a remarcat soiul Transilvania cu 120 noduri formate pe butuc şi 507 cm lungimea creşterilor anuale totale.

In anul II de la plantare vigoarea viţelor, exprimată prin lungimea creşterilor vegetative şi numărul de lăstari cu diametrul mai mare de 6 mm la bază, deasupra punctului de inserţie, a înregistrat valori diferite de la un  soi la altul. Cel mai viguros a fost soiul Coarnă neagră selecţionată, care a înregistrat o valoare totală a creşterilor anuale de 980 cm/butuc.

Datorită temperaturilor minine negative foarte reduse, din iarna 2011-2012, au pierit toţi mugurii situaţi deasupra stratului de zăpadă, a cărui grosime avea  15-20 cm, astfel că, tăierea în uscat s-a efectuat în cepi de 2-3 ochi. Deşi şi anul III este tot an de formare a butucului, iar lungimea elementelor de rod a fost scurtă,  aceste soiuri au produs struguri, o cantitate mai mică sau mai mare în funcţie de potenţialul genetic al soiului şi în funcţie de capacitatea soiului de a rodi pe elemente de rod scurte.

Din punct de vedere al precocităţii s-a evidenţiat soiul Prima Cl. 1022, care în anul 2012 a ajuns la maturitatea de consum pe 10 iulie. Soiurile Transilvania şi Prima Cl. 1022, au înregistrat cea mai mare producţie de struguri, acestea demonstrând o mare capacitate de a rodi pe elemente de rod scurte